Să nu crezi că doar noi, oamenii de rând, putem avea această slăbiciune pentru înghețată, pentru că până și papilele gustative ale celebrului împărat roman Nero au fost fascinate de puterea înghețatei. Istoria acestui desert răcoritor este destul de veche, chiar dacă în vremurile de demult însemna doar câteva cuburi de gheață îndulcite cu miere sau sirop de fructe.
Astăzi, cel mai mare producător de înghețată din lume este SUA, de vreme ce peste 90% dintre americani consumă acest desert acasă. Cu toate acestea, cea mai faimoasă înghețată din lume este Gelato, specialitatea italienească.
Noi am găsit combinația perfectă pentru prepararea acestui desert chiar la tine acasă: Înghețată cheesecake cu căpșuni. Este o rețetă de înghețată foarte ușor de făcut și incredibil de gustoasă.
Ai nevoie de:
Pașii pe care trebuie să îi urmezi sunt puțini și ușor de îndeplinit:
1. Noi am ales să facem un sos de căpșuni acasă, însă, dacă vă lipsește timpul, puteți pur și simplu să mărunțiți fructele în blender până capătă o consistență lichidă. În cazul sosului, puneți la foc mic căpșunile cu cele 3 linguri de zahăr și amestecați până ajungeți la o consistență lichidă, dar închegată. (aprox. 20-30 min)
Pur și simplu fenomenală, nu crezi?
]]>
Există amintiri ce ne poartă înapoi în timp, spre locuri sau oameni de demult, amintiri în care rememorăm emoții vechi și dragi, păstrate cu grijă în unghere bine ascunse ale minții noastre.
Dar există și amintiri pe care le simțim, pe care le trăim în prezent ca și cum ele ar face parte din „acum” la fel de mult cum fac parte din „atunci”. Sunt acele amintiri care revin în mod surprinzător, de cele mai multe ori neinvitate, și pe care le retrăim la fel de intens și de real de fiecare dată. Despre ele nici nu știm exact în care colțișor de suflet ne-au fost pitite pe nesimțite, dar știm că ne-au fost lăsate acolo ca să ne însoțească prin viață asemeni unui prieten bun, discret, și a cărui îmbrățișare să ne umple de cea mai adevărată și caldă fericire.
Ca să trăim aceste clipe pline de magie și emoții, e de ajuns un miros, un gust, o atingere sau chiar o adiere de vânt. Toți avem astfel de amintiri asociate cu senzații specifice, cele mai multe legate de momente sau persoane din copilăria noastră. Ca să exemplificăm, mirosul de unt cald și vanilie nouă ne amintește întotdeauna de bunica, de blândețea vocii ei și de cel mai confortabil sentiment de bine și siguranță.
Atunci când vrem să evocăm amintirea prețioasă a bunicii, facem rețeta ei de prăjitură cu foi fragede și mere, unul dintre cele mai iubite deserturi ale copilăriei petrecute în căsuța cu ferestre mici și „suflet” mare de la țară.
Ai nevoie de:
Pentru aluat:
Pentru umplutură:
Metoda de preparare este foarte simplă. Cuptorul trebuie pregătit din timp, astfel încât să fie gata încălzit în momentul în care pui prăjitura la copt. Treapta de temperatură se setează la 180 de grade Celsius.
În video-ul următor, realizat împreună cu prietenii de la www.icooking.ro, poți observa ușor care sunt pașii de urmat și cum am preparat noi această prăjitură delicioasă:
Într-un vas încăpător amestecă mai întâi toate ingredientele uscate necesare aluatului. Peste amestecul de pulbere albă, adaugă ingredientele lichide, frământând cu mâinile până obții un aluat vârtos și nelipicios. Bila de aluat se împarte în două părți egale, care se lasă la odihnit până când termini de pregătit și umplutura.
La această prăjitură, bunica folosea întotdeauna mere roșii, culese din livada din spatele casei, pe care bunicul o îngrijea la fel de grijuliu ca pe noi, copiii. Chiar și acum, când facem prăjitura bunicii, alegem mere precum erau acelea: cu coajă roșie, acrișoare, imperfecte ca aspect dar divine la gust. Pentru curățarea merelor de coajă și cotor, noi ne ajutăm de priceperea unui cuțit KUTT, iar miezul gălbui și parfumat îl dăm printr-o răzătoare mare.
Într-o tigaie cu strat neaderent pune merele rase, dă-le la foc mic pe aragaz și lasă-le la călit cu cele 200 de grame de zahăr până ce tot sucul se evaporă. La final, pune o linguriță de scorțișoară și lasă tot amestecul la răcit.
Bilele de aluat se întind cu sucitorul și se pregătește o tavă de cuptor tapetată cu hârtie de copt. Prima foaie se așterne pe fundul tăvii, se înțeapă din loc în loc cu o furculiță, se pune umplutura și deasupra se așază cea de-a doua foaie care va fi și ea înțepată din loc în loc.
Prăjitura va avea nevoie de 45 de minute în care să stea la cuptor, apoi de încă 10 minute de stat la răcit. Mirosul familiar de unt aromat cu vanilie se va împrăștia însă din cuptor încă din primele minute ale coacerii, iar bucătăria va fi invadată din nou de bucuria caldă și sinceră a copilăriei. Bunătatea înțeleaptă a bunicii își va face din nou simțită prezența, iar tu vei fi din nou copilul vesel, cu zâmbet larg pe chip și ochi ațintiți pe minunea ce se înfăptuiește ocrotită de căldura cuptorului.
Poftă bună!
]]>Un studiu efectuat de laboratorul de Food Science al Universității Cornell ne spune că un adult ia în medie cam 226 de decizii pe zi legate numai de hrană. Wow! Poate părea un lucru absurd, însă, să fim cinstiți câți dintre noi le-a contabilizat vreodată numărul?
Gândiți-vă un pic: încă de la primele ore ale dimineții suntem puși în fața unor astfel de mici decizii care așteaptă să fie luate: Ce mănânc la micul dejun? Să îl pregătesc acasă sau să îl cumpăr de la bistro-ul din colț? Să prepar un sandviș rapid sau o omletă? Să adaug și câteva legume? Roșii sau castraveți? Să beau un ceai sau o cafea? Cafea cu zahăr sau neagră? Să pun și lapte? Sau mai bine doar un pahar cu lapte? Să o beau acasă, din cana preferată, sau să iau băutura cu mine, în paharul cu capac? Și tot așa…Pare destul de obositor, nu?
Citind toate acestea, ne-am dat seama că dintre toate alegerile noastre dintr-o zi, multe se bazează pe automatisme deja formate și le luăm fără să conștientizăm neapărat procesul de decizie. Toate însă vor genera consecințe în comportamentul nostru și, implicit, asupra stării noastre de bine. Unele alegeri vor avea efecte mai bune, iar altele mai puțin bune.
Cum ar fi, așadar, să devenim puțin mai conștienți de urmările deciziilor pe care le luăm în legătură cu alimentația noastră? Dacă, prin gesturile zilnice devenite obișnuințe, reușim să ne influențăm în bine sănătatea? N-ar fi rău, nu-i așa?
Legat de aceste mici alegeri zilnice, noi ți le propunem pe acelea care îți permit să mănânci mai des mâncare gătită de tine, acasă. De asemenea, cântărește mai atent și calitatea ingredientelor pe care alegi să le folosești. Pe termen lung, înțelesul acestora se va traduce într-o bună sănătate a trupului și într-o minte ageră.
Perfecte pentru cină sunt mâncărurile ușoare, pe bază de legume și pește. Rețeta noastră de somon la cuptor, cu mărar și broccoli se pregătește simplu, rapid, este foarte sănătoasă și are un gust minunat.
Iată ce ai nevoie:
Cantitățile se ajustează corespunzător cu numărul de porții pe care dorești să le obții.
Începe prin a încălzi cuptorul la 200 de grade Celsius.
Spală legumele și usucă-le bine cu un prosop moale de bumbac. Cele din setul KUTT Dai, din fibre de bumbac, sunt excelente pentru a absorbi toată apa. Rupe apoi broccoli în buchețele potrivite și taie roșiile pe jumătate.
Într-o tavă pentru cuptor, întinde o coală de hârtie pergament suficient de mare încât să o poți îndoi pe jumătate, obținând un pliu cu laturile egale. Pe partea rămasă la dedesubtul tăvii, așază buchețelele de broccoli și jumătățile de roșii cherry.
Condimentează-le cu sare și piper și pune deasupra somonul. Stropește totul cu ulei de măsline, adaugă 2 felii de lămâie și câteva frunze de mărar proaspăt.
Acoperă totul cu latura rămasă liberă a pergamentului și închide bine pe margini, astfel încât să formezi un fel de buzunar din hârtie de copt în care se vor găti somonul și legumele.
Dă tava la cuptor pentru aproximativ 20 de minute și cina este gata: un aranjament cochet de legume, în nuanțe de verde și roșu, alături de eleganța discretă a cărnii fragede de somon. Gustos și sănătos deopotrivă!
Pentru a găsi cu ușurință inspirație atunci când vrei să gătești mâncare delicioasă și sănătoasă, răsfoiește rețetele noastre de pe blog, dar și pe cele ale prietenilor de la www.icooking.ro.
]]>
Harta culinară a Orientului Mijlociu este o proiecție fidelă a modului fascinant în care s-au contopit și influențat reciproc culturi și civilizații, într-un areal geografic complex, caracterizat de o mare diversitate climatică, socială, culturală, economică și religioasă.
Vorbind despre gastronomia specifică țărilor din această regiune vastă, ce se întinde din estul Mediteranei spre Golful Piersic, ne referim la un carusel de arome, o abundență de senzații, culori și nuanțe spectaculoase, ingrediente diverse și neașteptate, mirodenii exotice și mirosuri ispititoare.
Preparatele culinare ale acestor popoare sunt variate, însă se aseamănă prin legumele și mirodeniile folosite, având în comun mai multe mâncăruri: shaorma, baklava, kebab, hummus, lipie, ayran, falafel etc.
O bucătărie etnică cu atât de multe experiențe de oferit nu a lăsat indiferentă restul lumii, astfel încât multe dintre rețetele tradiționale renumite ale Libanului, Turciei, Iranului, Arabiei Saudite, Israelului sau Iordaniei au fost îmbrățișate cu mult entuziasm și în restul lumii. Mâncarea bună unește întotdeauna, sparge bariere lingvistice, culturale și creează punți între oameni.
Un bun exemplu de mâncare care apropie inimi și adună oaspeți în jurul mesei este hummusul, o specialitate orientală apreciată azi în bucătăriile de pe tot mapamondul.
Pentru a prepara acasă un hummus cu gust cât mai apropiat de cel libanez, ai nevoie de următoarele ingrediente:
Dacă dispui de timpul necesar și dorești să folosești năut uscat, atunci trebuie să fierbi boabele din timp, să le strecori și să le lași la răcit înainte să le adaugi în rețetă.
Fierberea rapidă a năutului presupune lăsarea boabelor la înmuiat în apă pentru cel puțin 8-12 ore. După ce s-au înmuiat, se spală bine sub jet de apă și apoi se pun la fiert cu o lingură de bicarbonat de sodiu. Atenție, nu se adaugă sare în apa în care fierbi năutul! Boabele gătite suficient sunt acelea care se sfărâmă ușor între 2 degete și au o textură cremoasă.
La fel de bine poți folosi și năut prefiert, din conservă, iar gustul hummusului va fi la fel de bun.
Ardeiul kapia se spală, se curăță și se taie în două pe lungime. Jumătățile se stropesc cu puțin ulei de măsline, se pudrează cu un praf de sare și se coc în cuptor sau pe grill, după cum preferi. Dacă folosești cuptorul pentru această operațiune, setează-l la temperatura de 180 de grade Celsius. Timpul de gătire necesar pentru a se înmuia și rumeni frumos este de 20 de minute la cuptor sau 5-10 minute la grill.
Într-un blender de bucătărie adaugă 2 linguri de sos tahini (pastă obținută din semințe de susan măcinate, ulei de măsline și sare). Sosul poate fi din comerț sau făcut în casă. Pornește blender-ul pe viteză mică și lasă-l să meargă pentru câteva secunde.
Adaugă apoi sucul de la o lămâie mică, 1 lingură de ulei de măsline, usturoiul pisat, sare și piper după gust. Pornește din nou blender-ul și menține-l în funcțiune pentru alte câteva secunde.
Adaugă apoi boabele de năut, încă o lingură de ulei de măsline și mixează din nou, pentru cca. 5 minute, până ce obții o pastă fină.
Dacă dorești o textură mai pufoasă pentru pasta de hummus, atunci adaugă năutul pe rând, alternând cu uleiul de măsline și mixează cu blender-ul după fiecare cantitate adăugată (procedeu asemănător cu cel al preparării maionezei). Un alt secret pentru a face pasta mai pufoasă este să adaugi o lingură de apă rece înainte de final.
Când consistența pastei este cea dorită, adaugă în blender și jumătățile de ardei copt, curățate de coajă și mixează până se uniformizează toată compoziția.
Hummusul este gata de pus într-un bol și de înfrumusețat cu câțiva picuri aurii de ulei de măsline, pudrat cu o pomadă din praf roșu de chilli și asortat cu câțiva năsturei crocanți de crackers.
Un deliciu savuros, de împărțit cu prietenii la o masă plină cu platouri mici, colorate și pline cu alte bunătăți și arome gătite în stil oriental. O seară perfectă pentru legat prietenii și socializare.
Poftă bună!
Mai multe rețete savuroase găsiți și în celelalte secțiuni ale blogului KUTT sau vizitând pagina prietenilor noștri de la www.icooking.ro
]]>Dacă fericirea ar fi un fel de mâncare, atunci cu siguranță ar fi o pizza autentică. De fapt, credem că mai toate preparatele bucătăriei italiene fac parte din același registru de emoții pozitive.
Locuitorii frumoasei peninsule se pricep atât de bine să aducă veselie în farfurii, încât multe dintre mâncărurile lor au fost exportate cu succes pe toate continentele. Este și cazul pizzei, un preparat italienesc clasic, extrem de simplu, devenit atât de faimos și iubit, încât a fost inclus în meniurile restaurantelor din toată lumea.
Pornind de la rețetele originale, pizza a ajuns azi să fie pregătită într-o multitudine de feluri și combinații de ingrediente, adaptate în funcție de specificul culinar al țării de adopție sau pur și simplu în funcție de preferințele personale.
Totuși, se spune că pizza cu adevărat autentică este cea pe care o prepară napoletanii. De fapt, sudul însorit al Italiei este patria pizzei. La Napoli s-a deschis prima pizzerie din lume, a cărei tradiție este continuată și în ziua de azi, iar rețetele originale sunt respectate extrem de riguros, începând de la modul în care este preparat aluatul, continuând cu alegerea ingredientelor și încheind cu tehnica de coacere în cuptor.
Pizza Margherita este una dintre cele mai renumite rețete napoletane. Deși mulți ar fi tentați să o considere o pizza sărăcăcioasă, cu foarte puține ingrediente, se pare că nu trebuie deloc subestimată bogăția gustului său, de vreme ce prima Pizza Margherita a fost preparată special pentru consoarta regelui Italiei. Se întâmpla la Napoli, în anul 1889, iar de atunci această pizza cu nume de regină este apreciată și savurată în întreaga lume.
Iată ingredientele de care ai nevoie pentru a o prepara și tu în propria bucătărie:
Din aceste ingrediente vei obține 8 roți mici de pizza. Pentru mai multe porții este nevoie de ajustarea cantităților.
De vreme ce topping-ul de pus deasupra este extrem de simplu, secretul succesului pizzei Margherita stă mai ales în obținerea unui aluat perfect. Pentru asta trebuie să urmezi câțiva pași importanți.
Mai întâi, combină făina cu sarea și înmoaie drojdia cu apa călduță. Amestecă totul și frământă cu mâna până ce se formează aluatul, după care adaugă cele 3 linguri de ulei de măsline.
Continuă frământarea până ce aluatul devine moale, neted și ușor de modelat.
Pe o suprafață de lucru presară un strat de făină și transferă aluatul. Folosind podul palmelor întinde aluatul în față și apoi rulează-l spre tine, împăturindu-l astfel de câteva ori.
Împarte-l apoi în 8 părți din care formezi 8 bile egale de aluat.
Așază aceste mingiuțe moi, din aluat crud într-o tavă întinsă, încăpătoare și ușor gresată cu câțiva stropi de ulei. Ai grijă să păstrezi o distanță respectabilă între ele, apoi acoperă-le cu o folie alimentară și lasă-le la căldură. Vor crește precum Făt-Frumos din poveste, în numai 45 de minute dublându-și volumul.
Cuptorul trebuie pregătit dinainte, încălzindu-l la 200 de grade Celsius. Fiecare bilă de aluat trebuie aplatizată uniform cu mâna, păstrându-i forma rotundă, direct într-o tavă ușor unsă cu ulei sau pe o piatră de copt pizza.
Toppingul constă în sosul obținut prin pasarea roșiilor și amestecarea acestora cu usturoiul zdrobit, puțină sare și piper.
Peste sosul întins pe foaia de aluat se așază câteva felii subțiri de mozzarella și frunze de busuioc proaspăt (busuiocul se poate adăuga și la final, când pizza este gata sau aproape gata).
Pentru a căpăta o culoare rumenă și apetisantă, pizza are nevoie să stea la copt în jur de 10-15 minute. Italienii recomandă insistent să consumi pizza pe loc, imediat ce a fost scoasă din cuptor, orice amânare a momentului savurării ei nefiind de bun augur.
Mamma mia, che buono!!
Răsfoiește și revista prietenilor de la www.icooking.ro pentru mai multe rețete la fel de bune și inspirate!
]]>Dacă pentru americani curcanul este regele meselor în fiecare an de Ziua Recunoștinței, atunci cartoful dulce este un fel de prim ministru în regatul festinului, la aceeași sărbătoare. Un meniu tradițional de Thanksgiving Day va include obligatoriu, pe lângă friptura de curcan, și un piure, o plăcintă sau un alt fel de garnitură din cartofi dulci.
Deși, din punct de vedere etimologic ar părea că se înrudește foarte strâns cu cartoful obișnuit, cel dulce este de fapt o rădăcină dintr-o familie diferită de plante, la care sunt comestibile și frunzele. Originar din America, cartoful dulce a devenit popular în bucătăriile din sudul continentului în perioada colonială, iar până la sfârșitul Războiului Civil, tuberculii portocalii cu gust dulce au ajuns să fie foarte apreciați și în nordul Americii. De aici s-au răspândit cu ușurință și în celelalte colțuri ale lumii.
Spre deosebire de cartofii obișnuiți, cei dulci nu s-au bucurat de aceeași celebritate și în bucătăria românească, fiind gătiți mai rar și în cantități mai mici la noi. De vină pentru această situație nu este în niciun caz gustul sau calitatea mai slabă a acestui aliment, din contră. Explicația vine din faptul că la noi în țară cultivarea cartofilor dulci în grădini nu este la fel de răspândită precum este în cazul celorlalte rădăcinoase.
Totuși, de fiecare dată când îi găsești de cumpărat la raftul de legume, te sfătuim să nu îi ocolești. Pe lângă faptul că pot substitui cu succes cartoful obișnuit în orice rețetă, cei dulci au un conținut mult mai mare de vitamina A, cunoscută pentru beneficiile sale asupra tenului, dar și de beta-caroten, cu rol în protejarea vederii. De gust, nici nu mai vorbim! Sunt pur și simplu delicioși, cu o textură cremoasă, asemănătoare dovleacului plăcintar. Parafrazând o vorbă din popor, putem spune că iată, cartoful dulce mult aduce!
Iar dacă e așa, pentru azi ți-am pregătit o rețetă super-rapidă, super-ușoară și super-delicioasă, în care să incluzi acest super-cartof!
Ingrediente necesare:
Curăță cartofii dulci de coajă și taie-i în orice formă vrei: cubulețe, bețișoare sau orice altă formă îți trece prin cap sau prin lama cuțitului. Că tot veni vorba, ca să învingem încăpățânarea cam rigidă a miezului portocaliu, noi folosim întotdeauna puterea oțelului de Damasc din lama cuțitului KUTT Hanma, un tovarăș mai vechi, a cărui pricepere ne scoate mereu din orice încurcătură.
Amestecă apoi uleiul de măsline cu usturoiul zdrobit, sarea, piperul și cimbrul uscat. Se așază cubulețele de cartof pe hârtie de copt, într-o tavă și se stropesc cu uleiul aromatizat. Ca să fii sigur că savoarea condimentelor se transferă uniform la toate bucățile, poți să torni uleiul peste cartofi într-un bol care să îți permită să îi amesteci bine de tot și apoi să îi transferi pe hârtia pergament.
Ca să fie bine făcuți, cartofii dulci vor sta la cuptor în jur de 30 de minute, la 180 de grade Celsius. Când sunt gata, transferă-i pe o farfurie sau în bolul preferat și scutură bine un norișor de parmezan ras peste ei. Adaugă și câteva frunze de pătrunjel proaspăt și savurează cu poftă această gustare rapidă, minunat colorată și extrem de aromată. Un snack perfect, de mâncat în fața ecranului, la serialul preferat!
Vizitează și site-ul prietenilor noștri de la www.icooking.ro pentru a afla mai multe rețete, la fel de bune și de inspirate!
]]>Cine a vizitat măcar o dată l'Hexagone a descoperit relația specială de iubire pe care au francezii cu patiseria locală. La tot pasul, vitrine cochete își etalează cu nonșalanță farmecele, ademenind trecătorii cu tarte apetisante, croissantes pufoase, crêpes irezistibile și alte asemenea bunătăți.
În marea lor pasiune pentru aluaturi, francezii au inventat tot felul de rețete pentru tartele cu gust dulce, dar și pentru cele cu gustul sărat. Pe cele din urmă le numesc în general quiches și, chiar dacă denumirea derivă din cuvântul german kutchen (chec), aceste preparate au la bază rețete originale franțuzești. Una dintre cele mai vechi și iubite quiche în bucătăria franceză este celebra Quiche Lorraine, gătită mai ales în sezonul de iarnă.
Însă noi vă propunem pentru azi gustul à la française al unei quiche cu somon și spanac.
Ingredientele necesare sunt următoarele:
1. Aluatul
La prepararea aluatului, urmează întocmai indicațiile din rețetă dacă dorești să obții textura perfectă, caracteristică unui aluat de patiserie franțuzesc.
Pregătește un bol încăpător pentru mixarea ingredientelor și amestecă mai întâi făina cu o linguriță de sare. Untul se folosește rece, abia scos din frigider și se amestecă cu făina folosindu-ți mâinile și frecând între palme și degete bulgării de unt și făină, până ce rezultă un amestec cu aspect de nisip. De fapt, această tehnică se numește sabler, de la cuvântul francez sable, care înseamnă nisip.
Adaugă peste făină un gălbenuș de ou și 3 – 6 linguri de apă răcită cu gheață. Atenție însă, fiecare lingură de apă trebuie adăugată pe rând, una câte una, iar numărul lor total depinde de făina pe care o folosești, așa că verifică de fiecare dată textura la care a ajuns aluatul înainte să adaugi următoarea lingură de apă. Acesta trebuie să își păstreze o formă robustă și bine închegată.
Pe o suprafață de lucru pudrată cu făină, modelează aluatul creând o minge compactă. Cu podul palmei turtește și întinde aluatul în față, după care redă-i iar forma sferică. Poți repeta procedeul de câteva ori. Bineînțeles că și acestei tehnici de patiserie francezii i-au dat un nume - fraiser la pâte. Rolul acestei operațiuni nu se limitează la a suna pompos, chiar ușor amuzant, ci ajută la uniformizarea conținutului de unt în interiorul aluatului.
După atâtea frământări, e timpul pentru odihnă, așa că învelește bila de aluat în folie alimentară și las-o să stea liniștită la frigider cel puțin o oră. Cu cât mai mult, cu atât mai bine. Îți va fi recunoscătoare.
Pregătește o tavă de formă rotundă, tapetând-o cu puțin unt și apoi așază în ea aluatul bine întins, acoperind integral și marginile tăvii.
Refrigerează din nou aluatul, de data aceasta lăsându-l cu tot cu tavă în frigider pentru încă o jumătate de oră. Înainte de a-l băga la cuptor, înțeapă suprafața aluatului cu o furculiță pentru a preveni umflarea și formarea bulelor de aer. Astfel pregătit, aluatul se coace pentru 20 de minute în cuptor, la 200°C.
Într-o tigaie ușor încălzită, pune un pic de ulei de măsline, prazul tocat și spanacul spălat și uscat. Sotează legumele pentru cca. 6 minute, până când devin moi și apoi dă tigaia deoparte să se răcească.
Între timp, poți pregăti somonul, tăindu-l în fâșii potrivite. Bate cele 3 ouă rămase, adaugă smântâna lichidă, sarea, piperul și apoi scoate aluatul copt din cuptor.
La final îți mai rămâne doar să îmbini tot ceea ce ai pregătit până acum și să creezi o quiche cât mai aproape de grația boemă și romantică a Franței.
Peste aluat așezi prazul și spanacul gătit, adaugi sosul de smântână și ou, fâșiile de somon afumat, iar deasupra împodobești cu jumătăți de roșii cherry și semințe de in.
Dai totul la cuptor pentru încă 20 de minute, la treapta de căldură corespunzătoare temperaturii de 200°C.
Et voila! O quiche parfait, ce poate fi consumată rece sau caldă, dimineața, la prânz sau seara.
Bon appétit!
Pe blogul nostru, dar și pe www.icooking.ro găsești și alte rețete pline de farmec și inspirație.
Gătește bine, gătește rețetele KUTT!
]]>
Nu știm la voi cum e, dar nouă, când vine vorba despre Regatul Unit, mintea ne zboară la Regină și la celebrul afternoon tea, savurat cu regularitate în fiecare zi, în jurul orei 16. Bine, al treilea gând ne conduce invariabil la… vreme, dar asta e o altă discuție, ce nu își are loc aici, pe această pagină plină de gânduri senine și bunătăți vesele și colorate.
Revenind la ceai, se știe deja că britanicii au cultivat un fel de cult pentru această băutură, devenind maeștri în tehnici de preparare, servire și…socializare la o ceșcuță de ceai bun.
Mai mult de jumătate dintre englezi preferă să îl bea alături de diverse gustări, biscuiți sau prăjiturele de casă. Iar dacă această preferință vine dintr-o țară poziționată pe primele locuri în topul celor mai mari consumatori de ceai din lume, înseamnă că acest amănunt nu trebuie trecut deloc cu vederea atunci când vrei să îți prepari tu însuți o cană cu ceai. Drept urmare, îți lăsăm mai jos rețeta unor biscuiți englezești absolut delicioși, pe care să îi ai pregătiți oricând te apucă pofta de băut ceai.
Vei avea nevoie de :
Cuptorul aragazului trebuie încălzit la 220 de grade Celsius. De asemenea, și tava în care urmează să coci biscuiți trebuie păstrată la căldură înainte de a fi folosită. Se pare că biscuiților englezești nu le prea place răcoarea.
Într-un bol mixează toate ingredientele uscate, mai puțin fulgii de cocos. Rândul lor să intre în scenă va veni mai târziu. Combină, așadar, făina, sarea, praful de copt și zahărul.
Adaugă apoi untul rece, tăiat cubulețe și frământă amestecul cu mâna până ce capătă aspectul unor firimituri fine.
Acum e momentul să adaugi fulgii de cocos și să stropești totul cu sucul de la o lămâie.
Amestecă și joacă-te puțin, formând o adâncitură în mijlocul compoziției, pe care o umpli cu lapte. Pentru scurt timp, vei avea în bol un fel de lac înghețat, înconjurat de dealuri înzăpezite.
Cu ajutorul unei furculițe, amestecă ușor totul până obții un aluat ușor de modelat, gata de a fi transferat pe o suprafață plană, bine lustruită în prealabil și presărată cu făină.
Cu sucitorul, întinde aluatul într-o foaie groasă de aproximativ 4 cm.
Cu o formă circulară, cu diametru de cca. 5 cm, decupează biscuiții în foaia de aluat. Dacă nu ai o formă specială de patiserie, poți folosi pentru această operațiune un pahar sau o cană cu marginile date prin făină.
Frumusețile rotunjoare și parfumate mai trebuie așezate în tava încălzită, pe hârtie de copt și pictate cu puțin ou bătut, cât să devină strălucitoare, așa cum le stă bine unor viitoare delicatese englezești.
La cuptor vor sta cam 15 minute, timp în care vor căpăta o poleială de aur, demnă de orice cap încoronat.
Nu vei mai vrea să îți bei ceaiul altfel decât alături de acești veritabili English Scones, cu gust nobil și rafinat. Merg serviți și cu unt sau gem de caise.
So, would you like a cup of tea?
Gătește bine, gătește rețetele KUTT!
]]>
Poate că însăși denumirea de „mic dejun” ne face să percepem acest moment al zilei ca fiind mai puțin însemnat decât celelalte mese. Dar, chiar dacă nu poate concura cu sofisticarea unei cine sau cu bogăția unui prânz, nu trebuie să-i răpim micului dejun privilegiul de a fi cea dintâi experiență culinară reușită din zi. Căci nu degeaba se spune că o zi bună se cunoaște de dimineață.
Ochiurile de ou și pâinea prăjită nu mai impresionează demult, pe nimeni, la micul dejun. Le gătim rapid, cu ochii pe jumătate adormiți și le înfulecăm poate la fel de repede în graba noastră matinală. Nu e nevoie însă, decât de puțină creativitate și un pic de culoare ca să redăm gloria unui mic dejun pregătit cu ouă și pâine prăjită.
Vei avea nevoie de:
Poți folosi orice tip de pâine îți place. Poate fi albă, neagră, integrală sau cu semințe. Taie o felie generoasă și decupează un cerc mare în mijloc. Poți folosi un dispozitiv special de patiserie, asemănător celor pe care le folosești la modelarea fursecurilor. Dacă nu îți plac cercurile, ești liber să alegi orice formă consideri că e mai prietenoasă în toată geometria.
Plasează felia într-o tigaie încălzită, în care ai topit o lingură de unt. În cercul rămas gol în mijlocul feliei, sparge un ou (2 ouă dacă sunt mai mici și forma decupată e mai mare). Pune și cercul din miez de pâine în tigaie, pot ieși niște crutoane delicioase din el.
Lasă totul pe foc până când oul începe să se prăjească și apoi întoarce felia de pâine pe partea cealaltă și continuă prăjirea. La final, când s-a rumenit suficient, adaugă un praf de sare și unul de piper.
Într-un bol mediu, zdrobește bine un avocado și adaugă o lingură de ulei de măsline, sare, piper și zeamă de lămâie după gust. Obții astfel un sos rapid și viu colorat. Unii îl numesc exotic – guacamole, de parcă sos de avocado nu ar fi de ajuns ca să pricepem toți că am depășit demult granița bucătăriei tradiționale.
E rândul roșiilor cherry să fie pregătite. E bine să ai la îndemână un aliat de nădejde - cuțitul KUTT Nami cu lama din oțel japonez.
Se taie fiecare dintre cele 6 roșii în 4 părți egale și se gătesc timp de 4 minute, împreună cu 3 căței zdrobiți de usturoi, în tigaia în care ai încălzit dinainte puțin ulei de măsline.
A mai rămas doar să faci „aranjamentul”. Peste felia de pâine prăjită întinzi un „gazon” verde din sos avocado, așezi artistic „petalele” cărnoase de roșii, presari o pulbere fină de chilli și ierburi uscate și ești gata pentru un mic dejun servit regește.
Dacă ți-a mai rămas timp, din mijlocul de pâine rămas din felia decupată, poți tăia și câteva crutoane pe care să le pui deasupra împreună cu roșiile.
Timpul de preparare pentru această rețetă este de numai de 10-15 minute, cât să încapă perfect în programul tău de dimineață.
Poftă bună!
Gătește creativ, gătește rețete KUTT!
]]>
Gătit cu regularitate într-o bucătărie obișnuită, cartoful și-a găsit vocația de aliment bun la toate. Îl găsim prezent în aperitive, salate, supe, ciorbe, garnituri sau chiar deserturi. Toată lumea îl iubește, toată lumea îl gătește. Potrivit Wikipedia, cartoful este cultivat în peste 120 de țări și este consumat zilnic de peste 1 miliard de oameni. Asta da, popularitate!
Bucătăria germană manifestă o preferință vădită față de cartof. Un prânz nemțesc perfect include, în mod obligatoriu, nelipsita combinație carne + cartofi, bineînțeles în compania selectă a unui pahar de bere. Când vine vorba de a găti cartofi, poporul german nu se sfiește, iar rigurozitatea tipic nemțească e rapid înlocuită cu cea mai zglobie creativitate.
Kartoffelsalat, sau salata de cartofi pe românește, îmbracă o sumedenie de variațiuni, în funcție de regiunea geografică din care provine, ocazia pentru care este preparată sau, pur și simplu, după capriciile bucătarului.
Pentru rețeta de Kartoffelsalat propusă de noi, vei avea nevoie de:
Într-o oală încăpătoare, adu o cantitate suficientă de apă până la punctul de fierbere și adaugă cartofii curățați și tăiați cubulețe. Pentru această salată sunt preferați cartofii cu coaja roșie, datorită texturii mai puțin sfărâmicioase a acestora.
Dacă prepari salata în sezonul cartofilor noi, curățarea o poți face mai delicat, sub jet de apă, îndepărtând doar primul strat subțire de la suprafața cartofului. În felul acesta, cubulețele vor păstra un model așa, mai fancy – o combinație de beige și roz cu picățele.
Pentru curățare și tăiere, ajută-te de toată expertiza echipei de profesioniști în bucătărie, formată din tocătorul KUTT Iris și cuțitul Nami. Succes garantat!
Cartofii astfel dichisiți se fierb în apă timp de 10-12 minute, la foc mic. Între timp, te poți ocupa de baconul ce așteptă să fie tăiat fâșii subțiri și apoi prăjit într-o tigaie până devine crocant. Estimăm că ar avea nevoie cam de 8-10 minute în baia de grăsime formată în tigaie, până să ajungă la perfecțiune. Acordă-i acest răgaz.
Se îndepărtează apoi baconul prăjit din tigaie și se înlocuiește cu ceapa roșie tocată. Se lasă la călit până se înmoaie, după care se adaugă oțetul, uleiul, zahărul, muștarul, sarea și piperul. Se continuă gătirea pentru încă 1-2 minute, până se obține un sos vesel și frumos colorat.
După ce cartofii au fiert, se strecoară, se răcoresc și se amestecă cu sosul pregătit și baconul crocant. Pentru o notă de optimism și voie bună, adaugă o mână de pătrunjel tocat și câteva codițe de ceapă verde tăiate.
Fertig! Salata e gata! Umple și un pahar cu bere, merge de minune!
Guten Appetit!
Gătește bine, gătește rețetele KUTT!
]]>Orice gurmand adevărat va ști să aprecieze corect priceperea unui bucătar după cât de bine gătește un steak de vită. A obține o friptură suculentă, gustoasă, cu textură și culoare perfectă poate reprezenta pentru mulți dintre noi o adevărată probă de foc în bucătărie. Și nu întâmplător am folosit această sintagmă, pentru că succesul preparării fripturii de vită depinde, într-o mare măsură, de cât de bine vei ști să moderezi iuțeala focului și de cât timp vei expune carnea la căldura din tigaie sau grill.
Carnea de vită nu este unul dintre ingredientele des folosite în bucătăriile românești, fiind considerată, în general, o carne dificil de preparat. Noi credem că e mare păcat dacă nu îi acorzi măcar o șansă să îți demonstreze contrariul.
Sunt câteva reguli de aur pe care trebuie să le respecți atunci când gătești vită, iar dacă vei ține cont de acestea, te vei bucura negreșit de un gust excelent, perfect echilibrat, demn de toată noblețea bucătăriei britanice sau de faima lipsită de modestie a unui steak gătit în stil american.
La rețeta propusă de noi, trebuie să alegi felii de antricot de vită rib eye, iar pe lângă acestea vei mai avea nevoie de:
În cazul acestei fripturi, de savoarea sa extraordinară se face vinovată, în mare parte, marinada în trebuie lăsată carnea să se lăfăie vreme de câteva ore bune, sau chiar peste noapte.
Prepararea marinadei este foarte simplă și rapidă. Storci fără milă lămâia de toată înfumurarea ei înțepată, îi îmblânzești sucul ursuz cu uleiul de măsline și adugi toate condimentele pregătite dinainte. Torni amestecul peste carne și o pui la frigider, unde nu o mai deranjezi măcar câteva ore.
Înainte de a prepara friptura, asigură-te că scoți carnea din marinadă și o lași să se încălzească la temperatura camerei, cel puțin pentru 10-20 de minute. Prima regulă pentru gătirea corectă a cărnii de vită spune că nu ai voie să pui carnea rece direct în tigaia încălzită. Acest aspect este foarte important și contribuie la păstrarea frăgezimii cărnii.
După ce carnea s-a acomodat suficient la temperatura din bucătărie, poți încălzi pe aragaz o tigaie, de preferabil din fontă. Fundul vasului nu trebuie încins, ci doar încălzit la un nivel mediu. Se așază vita în tigaie și se gătește timp de 6 minute pe fiecare parte, punând deasupra câteva feliuțe de unt.
În limbajul bucătarilor, un steak de vită poate fi rare, medium sau well done. Modul rare corespunde unei fripturi în sânge, în timp ce well done este exact opusul. Timpul de gătire este cel care dictează textura cărnii, așadar pentru rare este nevoie de câte 4 minute pe fiecare parte, pentru medium 6 minute, iar pentru well done 8 - 10 minute. Cu această ocazie, tocmai ți-am mai dezvăluit încă o regulă importantă după care joacă un steak perfect.
După ce iei carnea de pe foc, e musai să te abții măcar 5 minute și, cu amabilitate, să îi acorzi fripturii un mic răgaz pentru a se odihni. Nu trece ușor peste acest sfat pentru că este un pas vital pentru garantarea succesului deplin. Unii bucătari folosesc chiar o folie de aluminium în care lasă friptura să se odihnească după ce a fost luată de pe foc, astfel încât procesul gătirii să nu fie întrerupt brusc.
Abia acum poți tăia friptura în bucăți delicioase de carne brună la exterior, cu miezul fraged și rozaliu. Perfecțiune!
Poftă bună!
Gătește bine, gătește rețetele KUTT!
]]>Bruschetele nu pot fi numite doar un alt fel de gustări!
Nu, nu le poți spune simplu, aperitive. Ar fi prea sec și prea puțin pentru o invenție atât de uimitoare. Uimitoare nu prin complexitate, rafinament sau tehnici sofisticate de preparare. Nu, bruschetele sunt uimitoare tocmai prin faptul că sunt absolut delicioase, arată minunat, plac oricui, se potrivesc în orice situație și, ce e extraordinar - se fac exagerat de simplu și rapid.
Dacă mai punem la socoteală și faptul că ai nevoie de foarte puține ingrediente din frigiderul tău pentru a le pregăti, putem afirma, fără urmă de șovăială, că italienii au inventat bruschetele dintr-o inspirație divină, pentru a salva onorabil orice bucătar aflat în încurcătură - din lipsă de timp, idei, ingrediente sau chiar chef de a bucătări.
Pentru versiunea de bruschete care ne place nouă să o pregătim cel mai des, ai nevoie de:
Poți folosi orice tip de pâine, tăiată în felii de orice formă sau dimensiune poftești. Acestea trebuie prăjite pentru a deveni crocante. Poți utiliza prăjitorul electric sau poți plasa feliile de pâine într-o tavă la cuptor, până se rumenesc ușor. Fiecare felie de pâine prăjită se freacă bine cu un cățel de usturoi și apoi picurată cu ulei de măsline.
Taie roșiile cubulețe, folosind, desigur, un cuțit KUTT, pentru a avea precizie mare și siguranță. Ornează apoi fiecare felie așezând deasupra câte o lingură de roșii tăiate, peste care presori pulberi fine de sare, oregano, busuioc și câteva feliuțe subțiri de usturoi. Asta e tot!
Sugestie: Dacă ai musafiri, poți folosi un tocător Myra pe post de platou de servire. Efectul va fi pur și simplu încântător!
Poftă bună!
]]>O poți numi galette, dacă dorești să aibă aerul sofisticat al bucătăriei franțuzești, sau poți să-i spui simplu tartă cu mere, dacă preferi sinceritatea autentică a unui desert rustic, ușor de preparat și repede de terminat (a se citi devorat).
La origini o celebră plăcintă franțuzească gătită în toate casele în zilele de sărbătoare, galette este un fel de prăjitură rustică, de formă rotundă, din aluat subțire, cu diverse umpluturi delicioase. Cea mai iubită versiune a galettei franțuzești rămâne tarta rustică cu marginile întoarse, umplută cu felii rumene de mere, înnobilate cu puțin praf auriu-roșcat de scorțișoară.
Rețeta extrem de simplă, chiar și pentru o novice în tainele bucătăriei, necesită ingrediente puține și necostisitoare, însă rezultatul final va umple toată casa de un miros ispititor, va transforma farfuriile în opere de artă, iar celor din jurul mesei le va aprinde scântei de încântare în priviri.
Pentru a prepara acest deliciu ai nevoie doar de câteva ingrediente simple, pe care sunt mari șanse să le ai deja în bucătărie:
Începe prin a pregăti aluatul într-un castron mare, amestecând făina cu sarea și cele 3 linguri de zahăr pudră. Adaugă și untul rece, tăiat cubulețe, apoi, folosindu-ți mâinile, un blender de patiserie sau un robot de bucătărie, omogenizează compoziția până ce amestecul capătă o textură nisipoasă, ce seamănă cu o aglomerare de bobițe de dimensiunea unui bob de mazăre.
Măsoară într-un pahar 6 linguri de apă răcită cu gheață și toarn-o pe toată deodată peste bobițele de făină, apoi amestecă cu o spatulă până ce se încheagă și obții un aluat omogen. Transferă-l pe o suprafață de lucru și modelează-l formând o sferă mare, pe care o învelești apoi cu un strat transparent de folie alimentară.
Și pentru că o gospodină a-toate pricepută ți-ar spune, ridicând din sprâncene, că în rețetele ei se ascunde secretul suprem al prăjiturilor, noi vrem să lămurim din capul locului că aici, pe pagina aceasta, nu-i loc pentru secrete. Așa că îngroșăm cu litere mari și rotunde, ca să știe toată lumea, că aluatului acesta îi place să șadă la rece, în frigider, vreme de cel puțin un ceas. Va fi binedispus și gata să coopereze chiar și atunci când te prefaci că l-ai uitat de pe o zi pe alta să doarmă la răcoare, în palatul rece de cleștar.
Și dacă tot ne-am scuturat bine de secrete, putem trece mai vioi la umplutură. Aici, lucrurile stau foarte simplu:
Curăță de coajă și feliază uniform merele mari și frumoase, amestecă feliile cu zahărul brun și scorțișoara, stropește-le cu esența de vanilie și lasă-le 5 minute pe foc, într-o tigaie încăpătoare.
Salvează-le apoi de fierbințeala aragazului și lasă-le și lor câteva momente de răgaz, timp în care poți modela foile de aluat.
Folosind această rețetă, vei obține o singură foaie mai mare sau două medii, în funcție de tava pe care vrei o folosești.
Așază foaia în tava de copt, lăsându-i marginile înalte, și apoi binecuvânteaz-o cu un strat de gem de caise peste care torni feliile de măr rumenite în tigaie.
Capetele aluatului se îndoaie peste umplutură, formând o coroniță care lasă centrul descoperit și se sigilează bine marginile tartei ungându-le cu puțin ou bătut. Se lasă la copt 40 de minute, în cuptorul preîncălzit la 200° C/400° F.
Până să scoți tarta din cuptor, vei constata că bucătăria ta s-a populat brusc cu zâmbete și farfurii întinse, în așteptarea desertului care a trezit pofta de bun, împrăștiind un miros dumnezeiesc. Hmm, imaginează-ți numai ce gust!
Poftă bună!
Gătește bine, gătește rețetele KUTT!
]]>Fantezia și bogăția combinațiilor inedite, așezate cu fast în farfuriile de porțelan ale restaurantelor elegante din capitala Austriei, dictează un stil aparte, specific vienez. Viena, cu grația ei elaborată și apetitul deschis pentru nou, este probabil singurul oraș din lume care a influențat un curent culinar distinct, cunoscut în lume drept bucătărie vieneză.
Unul dintre cele mai populare deserturi vieneze este ștrudelul cu măr, pe numele său original Apfelstrudel. Chiar dacă este un preparat tradițional vienez, variațiuni ale ștrudelului cu măr vei întâlni și în Bavaria, nordul Italiei sau alte țări ale fostului Imperiu Austro-Ungar.
Chiar dacă rețeta noastră de ștrudelul cu măr nu presupune chiar cea mai simplă și rapidă cale de a obține un desert perfect, noi credem că savoarea intensă, atât de plăcută papilelor gustative merită pe deplin efortul de a crea această mică și desăvârșită operă de artă culinară.
Vei avea nevoie de:
Primul pas este să pornești cuptorul și să îi setezi temperatura la 200°C. Până ce se va încălzi suficient, te poți ocupa de pregătirea compoziției.
Curăță merele de coajă și apoi taie-le în cuburi de dimensiuni neregulate. La aceste două operațiuni îți poți exersa dexteritatea cu ajutorul celor 2 cuțite din setul Nami Premium de la Kutt.
Stropește apoi merele cu zeama de la o lămâie, adaugă zahărul brun, 1 vârf de cuțit de scorțișoară, 2-3 linguri de fulgi de migdale și gătește-le blând la foc mic, preferabil într-o cratiță din fontă, neaderentă.
Merele nu trebuie lăsate prea mult la călit, pentru a nu se transforma într-o pastă cu aspect îndoielnic și textură flască. Cubulețele de mere trebuie să își păstreze vigoarea, scopul gătirii fiind acela de a combina aromele și de a crea o unitate perfectă a gustului. La final, adaugă fructele de pădure și lasă compoziția deoparte să se răcorească.
Întinde pe tavă o coală de hârtie de copt și așază foaia de aluat de patiserie. Pe mijloc pictează o dungă imaginară, lată de o palmă, pe care să o presari cu praful auriu a două linguri de pesmet. Peste acest strat fin toarnă amestecul de mere răcit și repetă cu o nouă poleială de pesmet.
Marginile laterale ale aluatului, rămase neacoperite, se crestează în fâșii subțiri, tăiate oblic sau drept, care se împletesc apoi peste compoziție formând aspectul unui spic de grâu. Astfel pregătit, ștrudelul se unge cu pensula înmuiată în ou bătut, se presară cu puțin zahăr, câțiva fulgi de migdale și fistic și se dă la cuptor pentru 40 de minute sau până când capătă un aspect rumenit.
După ce l-ai scos din cuptor, lasă ștrudelul să se răcească și îmbracă-l într-o haină diafană și misterioasă de zahăr pudră.
Arată atât de spectaculos, încât vei avea impresia că ești într-un muzeu de artă, dar mirosul apetisant te va convinge că te afli încă în bucătăria ta.
Guten appetit!
Gătește bine, gătește rețetele KUTT!
]]>Ai rămas fără idei pentru masa de prânz? Iată o rețetă care poate transforma pauza de prânz într-un răsfăț culinar: salată cu paste integrale și ton.
Cu un efort minim, de numai 20 de minute, poți pregăti această salată pentru un prânz planificat acasă sau pentru a fi luată în caserolă pentru pauza de la mijlocul unei zile petrecute la birou.
Ai nevoie de:
Pune pastele la fiert în apă clocotită, conform instrucțiunilor de pe ambalaj. Între timp, testează precizia lamei de oțel inoxidabil a cuțitului Hikari pe castraveții deja pregătiți, tăindu-i în felii uniforme.
Procedează la fel și cu avocado, iar pentru roșiile cherry și mingile de mozzarella rezervă doar câte o tăietură scurtă, dar hotărâtă, care să le prefacă în jumătăți gemene. Toacă fin pătrunjelul și firele de ceapă, ca o ultimă probă pentru priceperea cuțitului tău.
Pastele fierte se scurg de apă și apoi se înviorează sub un jet de apă rece, până se răcesc bine. Într-un bol încăpător de salată amestecă pastele cu legumele și verdețurile deja pregătite, apoi adaugă mozzarella, porumbul și cele două cutii de ton.
Stropește totul cu picături îndrăznețe de oțet balsamic și presară sare. Tușa finală de culoare pe care trebuie să o mai adăugi acum acestui curcubeu este dată de semințele de susan negru.
Prânzul e gata! Simplu, rapid, apetisant și sănătos. Poftă bună!
Gătește bine, gătește rețetele KUTT!
]]>
Această salată, extrem de simplă și rapid de preparat, este promisiunea unui început de weekend reușit, pentru că se potrivește excelent pentru o seară de vineri, în compania unui pahar de vin de calitate.
Iată ce trebuie să ai în frigider pentru a o pregăti cât ai zice „caprese”:
Odată ce te-ai asigurat că ai toate aceste ingrediente la îndemână, mai departe nu e nicio filozofie. Doar feliază bulgărașul de mozzarella și roșiile, pune câteva frunze de busuioc, stropește cu picături fine de ulei de măsline, adaugă sosul pesto și gata. Asta-i tot!
Totuși, ceea ce va face diferența în cazul unei salate caprese este folosirea mai multor tipuri de roșii, cu gusturi, culori și texturi diferite. Bineînțeles că nu mai este nevoie să îți spunem că rondele desăvârșite de roșii obții atunci când folosești lama perfect ascuțită a cuțitului Kutt Akira Santoku.
Așadar, lasă-ți creativitatea liberă, combină prospețimea roșiilor după propriul plac, umple-ți un pahar cu vin bun și dă startul unui weekend de neuitat!
Gătește bine, gătește rețetele KUTT!
]]>Cine nu iubește burgerii? Sau, mai bine zis, cine poate rezista tentației de a mușca cu nesaț dintr-o chiftea bine rumenită pe grill, acoperită de straturi multe de legume, cu sosuri delicioase, ce curg valuri-valuri între două jumătăți de chiflă albă și pufoasă?
Hmmm, numai gândul la așa minunăție ne face să încingem de grabă grătarul și să ne apucăm de treabă.
Pentru cei mai chipeși și gustoși burgeri, va fi nevoie să pui la bătaie:
Pasul 1 – Pregătirea chiftelelor
Într-un bol încăpător amestecă carnea tocată cu oul, pesmetul, 1 lingură de sos Worcestershire, 1 lingură de muștar, 2 căței de usturoi zdrobiți, ½ linguriță de sare și ¼ linguriță de piper. Pasta formată se împarte în bile egale pe care le aplatizezi cu podul palmei sau o spatulă, formând 4 chiftele vesele și rotunjoare, ce vor aștepta cuminți până treci cu bine și de pasul ce urmează.
Pasul 2 – Pregătirea celorlalte ingrediente
Scoate de la păstrare cel mai precis cuțit de feliere pe care îl ai în dotare, căci acum e momentul să-i testezi abilitățile.
Feliază subțire roșiile, ceapa, castraveții murații și ardei jalapeno.
Cruciatul din bucătăria noastră pentru astfel de misiuni precise este, fără îndoială, cuțitul Kutt Hanma, cu aspect de lovituri de ciocan.
Cel mai burger între burgeri este cel ce se respectă îndeajuns încât să-ți îngăduie timp suficient pentru a carameliza o parte din feliile de ceapă. Pentru acest procedeu, încălzește o tigaie la temperatură medie, toarnă câțiva stropi de ulei de măsline, pune jumătate din cantitatea de felii de de ceapă, adaugă 2 lingurițe de zahăr, puțin oțet balsamic și lasă pe foc până când ceapa se înmoaie.
Mai rămâne să speli o mână de frunze de rucola, pe care le lași apoi la scurs și poți trece la pasul cu numărul 3.
Pasul 3 – Rumenirea pe grill
E timpul să răsplătești frumos timpul de așteptare al chiftelelor din carne și să le așezi frumos pe grilajul încins al grătarului, lăsându-le la fript, când pe o parte, când pe cealaltă, până își schimbă culoarea, devenind rumene și strălucitoare. Atenție, însă! Prea mult stat pe grătar dăunează, așa că fii pe fază și ia-le deoparte cât încă sunt suculente și nu s-au închis de tot la culoare.
Cam de 7-8 minute au nevoie să se rumenească, așa încât mijlocul să nu le fie crud, iar estetica să fie ideală. Pentru siguranță, poți testa tăind chifteaua cu cuțitul. Dacă mijlocul e roz, înseamnă că mai are nevoie de gătire.
Cu două minute înainte de a fi gata, îmbracă fiecare chiftea cu o felie de brânză cheddar și lasă pe grill până începe să se topească.
Taie apoi chiflele în două și plasează jumătățile cu partea secționată pe grătar și lasă-le să se prăjească ușor, preț de o jumătate de minut.
Pasul 4 – Creația
Pasul final e destinat procesului de creație, când toate ingredientele pregătite în etapele anterioare se pun la un loc și devin ceea ce trebuie să fie de fapt un burger adevărat: o capodoperă culinară.
Pe felia inferioară de chiflă, așterne un pat generos de ketchup, sos barbeque, maioneză sau orice alt sos preferi, pune câte un strat din legumele pregătite și unul de rucola, așază chifteaua ca pe o pernuță otomană peste faldurile multicolore de legume și apoi acoperă totul cu turbanul din chiflă albă, împodobită cu boabe de susan.
Și gata, acum ai în față o explozie de culoare, gusturi, arome și mirosuri îmbătătoare! Un burger bogat, chipeș și savuros!
Poftă bună!
Gătește bine, gătește rețetele KUTT!
]]>Sosul pe bază de busuioc pesto alla Genovese a fost botezat după locul său de origine, și anume Genova, capitala Liguriei. Provenind din orașul aflat între munte și mare, aroma puternică și inconfundabilă a acestui preparat transmite pe deplin unicitatea peisajului, atmosfera proaspătă și vibrantă ce însuflețește acest loc.
Pe cât de uimitor este gustul sosului pesto, pe atât de simplă este metoda prin care îl poți prepara. Ingredientele folosite sunt puține, dar calitatea ireproșabilă a acestora trebuie să fie un criteriu decisiv în alegerea lor.
Așadar, vei avea nevoie de:
Frunzele de busuioc trebuie spălate sub jet de apă și lăsate la uscat până elimină complet umezeala, pentru că apa nescursă de pe frunze poate altera consistența sosului obținut.
Toate ingredientele se pun pe rând, unul câte unul și fără ceartă, în vasul unui blender de bucătărie și se macină la viteza cea mai mică.
Ordinea în care se adaugă acestea la măcinat este următoarea: semințele de in, sarea, usturoiul, busuiocul, uleiul și parmezanul.
Textura ideală a sosului pesto se obține menținând viteza scăzută și timpul relativ scurt de măcinare a ingredientelor.
Italienii adoră acest sos pesto în combinație cu paste, carne de vită sau bruschete.
Îți recomandăm și ție să îl prepari periodic pentru a-l avea la îndemână ori de câte ori vei vrea să adaugi meselor tale un strop din incredibila diversitate și creativitate a bucătăriei italiene.
Buon appetito!
Gătește bine, gătește rețetele KUTT!
]]>]]>
Dieta oamenilor din această zonă a globului este și ea simplă, bazată pe legume, carne albă și, în general, pe alimente ușoare, bogate în vitamine și minerale. Hrana de calitate este esențială, iar longevitatea specifică popoarelor din zona Mediteranei se datorează și meniului sănătos pe care îl adoptă.
Învață și tu din înțelepciunea acestor oameni și rafineză-ți gusturile cu cele mai bune preparate mediteraneene.
Dorada este unul dintre peștii cu cea mai apreciată textură și gust al cărnii. Fie că se prăjește pe grill sau se gătește în cuptor, dorada trebuie inclusă în alimentație atunci când îți propui un mod de viață sănătos.
În continuare, îți dezvăluim cum preparăm noi dorada la cuptor, în stil mediteranean.
Ai nevoie de:
Curăță temeinic peștii, condimentează-i generos cu sare și piper pe ambele părți și așază-i într-o tavă tapetată cu hârtie de copt.
Feliază lămâia și împodobește fiecare pește cu o armură din 3 rondele galbene, perfect tăiate cu lama din oțel carbon a cuțitului KUTT Akira Santoku.
Prinde deasupra câte un fir delicat de busuioc. Acest aranjament cochet va rezista mai bine dacă îl legi cu o funie subțire în jurul peștelui.
Stropește picături aurite din uleiul de măsline peste peștele gătit de sărbătoare. Nu te zgârci!
Acoperă peștii din tavă cu hârtie de copt și dă-i la cuptorul încălzit în prealabil, pentru 20 de minute.
Înlătură apoi hârtia de la suprafață și îngăduie peștilor să se rumenească în voie la cuptor pentru încă 10 minute.
Dorada este gata. Ce parfum cu dor de ducă!
Poți consuma peștele ca atare, ori însoțit de legume sau orez.
Gătește bine, gătește rețetele KUTT!
]]>Franța este cea care a dat lumii măsura eleganței și a rafinamentului. Stilul și bunul gust caracteristic culturii franceze se regăsește și în preparatele culinare provenite din toate zonele geografice ale acestei țări.
Poate una dintre cele mai cunoscute nouă rețete din sud-estul provensal este Ratatouille, faimoasa tocăniță de legume originară din Nisa. Bogată în legume gătite lent la cuptor, acest fel de mâncare reprezintă o alternativă ușoară, sănătoasă și absolut delicioasă pentru o cină în familie.
Farmecul pregătirii acestui preparat constă în faptul că Ratatoille permite o oarecare libertate de exprimare a creativității bucătarului în ceea ce privește alegerea și combinarea legumelor, importantă fiind însă respectarea metodei și a pașilor de preparare.
Iată de ce ai nevoie pentru propunerea noastră de Ratatouille:
Începe prin a pregăti mai întâi cuptorul, care trebuie încălzit până la 180°C / 350° F.
Într-un bol mediu, zdrobește 2 roșii decojite și amestecă-le cu uleiul de măsline, usturoiul pisat, busuiocul tocat, ierburile și condimentele.
Folosind un cuțit bine ascuțit, feliază cu precizie legumele, formând rondele elegante, de grosimi asemănătoare. Dacă îți dorești felii perfecte, folosește setul Kutt Hikari care include și un dispozitiv de protecție pentru degetele tale.
Pe fundul unei tăvi rezistente la cuptor, așterne acest „covor” roșu electrizant în așteptarea reprezentației ce va fi data la final de divele-legume.
Rând pe rând, așază în tavă feliile colorate, intercalându-le și sprijinindu-le unele de celelalte până formează două sau trei rânduri de evantaie elegante, frumos colorate.
Stropește legumele cu puțin ulei de măsline și apoi dă tava la cuptor pentru o oră, până când încep să se rumenească ușor, iar sosul de roșii devine mânios și începe să bolborosească.
Lasă puțin tava cu legume să se răcorească, adaugă busuioc proaspăt și…et voila, Ratatouille e gata!
Bon apetit!
Gătește bine, gătește rețetele KUTT!
]]>Se pare că smochinele au fost un fel de dragoste la prima vedere pentru noi, oamenii. Cel puțin așa par să demonstreze descoperirile științifice care au scos la lumină faptul că smochinul a început să fie cultivat pentru consumul fructelor sale înaintea cerealelor și a legumelor.
Chiar și după atâtea mii de ani, această veche, dulce și parfumată iubire încă ne stimulează creativitatea, oferindu-ne multe idei atunci când vine vorba despre aperitive sau deserturi.
Una dintre cele mai rapide rețete de aperitiv în care poți folosi smochine proaspete este cea pe care urmează să ți-o dezvăluim imediat. Savoarea senzațională a acestui starter presupune o investiție de numai 15 minute timp de preparare și următoarele ingrediente:
Mai întâi pregătește cuptorul, încălzindu-l până la 220°C. Pune mierea într-o cratiță la foc mic pe aragaz până se lichefiază și adăugă crenguțele de cimbru pentru a-i da personalitate siropului dulce și licoros.
Pe un tocător bun de lemn, cu un cuțit bine ascuțit, crestează fiecare fruct împărțindu-l în patru părți egale, având însă grijă să nu apeși tăieturile până la capăt. Acum e cel mai bun prilej să scoți la iveală frumusețea stejarului din tocătorul Kutt Zeno și să folosești priceperea unui cuțit Akira Santoku!
Astfel tăiate, smochinele vor căpăta aspectul delicat al unor flori cu petale intens colorate, în mijlocul cărora vei așeza câte o lingură de brânză.
Pregătește o tavă de copt potrivită și așterne „florile” pe un câmp imaculat de hârtie de copt, după care lasă-le 10 minute la cuptor. Scoate smochinele rumenite pe farfurie, stropește-le generos cu siropul de miere aromatizat și sunt gata de servit.
Bucură-te cu poftă de acest amestec regal de arome și senzații!
Gătește bine, gătește rețetele KUTT!
]]>